Specii - Neoni paracheirodon innesi

Administrator Data inscrierii: 07/Dec/2013 Mesaje: 1103

Detalii
• Dificultate:Foarte usoara
• Acvariu minim:56.8 Litri
• Dimensiune:2-3 cm
• Apa:Dulce
• pH:4.6 - 7.6
• Temperatura:22 -26 °C
• Duritate:4-10 °d
• Raport sexe:1:2 M:F
• Raspandire:Foarte comun
• Dieta:Carnivor, fulgi, granule, hrana vie
• Durata de viata:3-10 ani
• Habitat:America de sud
• Familie:Characidae

In acvaristica este recunoscut ca pestele "neon". Pana nu demult denumirea lui a fost Hypehessobrycon innesi. Specia are o mare raspandire din vestul Braziliei, Columbia, nordul Perului, pe cursur superior al Amazonului pana la Iquitas, in afluentii Amazonului: Putamayo si Purus. Traieste in "apele negre" din aceste rauri si in privinta dungii stralucitoare, dr. H. Axelrod a emis ipoteza ca aceasta dunga serveste pestilor sa se regaseasca pentru reproducere, in aceste ape inchise la culoare din cauza malului transportat. Trunchiul este suplu, ca un fus, mediu aplatizat pe flancuri, cu botul bont, la mascul abdomenul este mai supt decat la femela, mai ales cand aceasta este matura sexual. Ajung pana la 4 cm lungime. Pe corp au o dunga de un albastru luminos sau verde (in functie de cum cade lumina pe ea), care merge de la partea superioara a irisului pana in zona aripioarei adipoase. Sub aceasta dunga, aprodimativ la jumatatea corpului, incepe o alta, lata, rosu intens care ajunge pana la baza cozii. Irisul are puncte aurii sclipitoare, spatele este oliv deschis, abdomenul argintiu, aripioarele incolore si primele radii ale analei sunt albe.
"Neonul" si-a dobandit o faima de peste pretentios, greu de crescut. Dar aceste lucruri sunt spuse de oameni care nu se pricep la acvaristica si nu de acvaristi. Pestele, in acvarii comune nu doreste cu nimic mai mult decat alti pesti. Din contra, fata de alte specii este poate chiar mai nepretentios. Cei care-l vorbesc de rau, confunda conditiile de reproducere cu cele de intretinere. Intr-adevar, pentru a-l reproduce, acest peste are nevoie de niste conditii, hai sa le spunem, mai speciale, desi le-am intalnit si la altii. Astfel avem in primul rand nevoie de o pereche buna, apta de reproducere. S-a constatat ca pestii care, in acvariul comun, au fost tinuti intr-o apa cu duritate mai mare de 8°dGH, nu mai sunt 100% buni de reprodus. Deci una din conditii este ca apa din acvariul comun sa aiba o duritate intre 4-7°dGH. Daca totusi depun, depun putine icre si vom avea un procent mai mare de pui neviabili, cu malformatii sau susceptibili de a se imbolnavii de "boala neonului". Dar despre aceasta vom vorbi mai tarziu.
In al doilea rand hranirea. In mod normal, pentru a avea o pereche buna pentru reproducere vom avea grija sa-i hranim in întâiul rand cu hrana vie, variata si de cel mult 2 ori pe saptamana cu tubifex curatat si congelat. In acvariul comun pestele mananca si hrana uscata sau sub forma de fulgi. In al treilea rand, pestii nu trebuie tinuti la o temperatura prea ridicata. Normal vor fi tinuti la 19-20° C, iar pentru reproducere la 20° C.
Apoi vom avea in vedere varsta pestilor pusi la depus. Se vor folosi pesti a caror varsta este de circa 6-7 luni, varsta la care ating maturitatea sexuala. De la o pereche tanara nu se vor obtine initial decat 20-40 de icre, dar formandu-le un ciclu regulat de depunere (25-30 de zile intre depuneri) vom obtine cateva sute de icre so pui (120-200). Va trebui sa ne ingrijim de apa acvariului de reproducere. Daca vom citi despre conditiile de viata din biotopul natural, vom afla ca are trebuință de o apa foarte moale de circa 1,5-2°dGH iar pH-ul = 5,5 - 5,8. Inaltimea coloanei de apa nu va necesită sa depaseasca 12-15 cm, iar temperatura apei va fi de 20° C. Ca substrat, pe fundul acvariului se pot folosi ghemotoace de Vesicularia dubyana. Apa va trebui sa aiba o nuanță usor maronie (de la filtrarea prin turba pentru a obtine aciditatea dorita) si sa fie foarte limpede. Perechea se va introduce in acvariu seara. Femela se cunoaste usor datorita abdomenului ei umflat, pe langa care masculul pare deosebit de suplu. In interval de 1-3 zile perechea va depune icre (daca le-am format ciclul de depunere vor depune in prima zi).
Dupa depunere pestii se scot, iar acvariul se va acoperi pe toate laturile (intuneric aproximativ perfect) pentru ca icrele sunt receptive la lumina puternica.
Bazinul va trebui sa stea astfel circa 5 zile. Dupa acest timp, bazinul se va descoperi in fiecare zi cu cate o fasie. Acum problema mare care se pune este ce le dam de mancare. Vom incepe cu infuzori, apoi vom trece la microviermi si in sfarsit nauplii de Artemia. O atentie foarte mare se va da cantitatii de hrana, dandu-se cantitati mai mici de hrana, dar mai des. Dupa 3 saptamani incep sa se coloreze si sa semene cu parintii. Dupa atatea generatii in acvariu, acum neonii nu mai sunt atat de sensibili la lumina, deci chiar daca nu asiguram un intuneric perfect, putem avea succes.
Sa vorbim despre boala neonului, PLISTOPHORA. Este impropriu spus boala neonilor, pentru ca nu numai neonii sunt atinsi de aceasta boala, ci si speciile de Brachydanio sau Hemigrammus. Dar la neoni, datorita stralucirii dungii luminoase este mai vizibila. Aceasta boala apare la pestii mai sensibili si este provocata de agentul Plistophora hypessobryconis. Sporii intra pe traiectul digestiv, invadand in final musculatura corpului. In debutantul stadiu boala nu este depistabila, pentru ca are un ciclu intern. Dupa ce distruge muschii, ataca si celelalte organe. Se raspandeste prin nisip, plante, o acumulare de reziduuri de la pesti si resturi de hrana neconsumata, excrementele pestilor bolnavi. Aceasta boala poate ataca chiar si icrele din ovulele femelelor bolnave. Se manifesta astfel: in musculatura pestilor apar zone albe sau incolore, uneori sunt distruse aripioarele, pestele slabeste, aparand o curbura a coloanei vertebrale. Pestele isi pierde coloritul, neonii pierzandu-si dunga luminoasa. Boala este fatala si deocamdata nu are remedii. Pentru a stopa epidemia, pestii bolnavi se distrug. Ceilalti pesti se muta in alt acvariu care nu mai are si alti pesti pentru a-i contamina si pe acestia. Nisipul se va fierbe (dar mai bine se va arunca si se va inlocui cu nisip neinfestat), plantelor li se va face o baie cu permanganat de potasiu, iar acvariul de va dezinfecta cu alaun.
Dimorfism: Femela este mai corpolenta decit masculul si ceva mai mare

Descriere

Este unul dintre cei mai frumosi si mai raspinditi pesti de acvariu. Neonul este un peste robust, foarte sociabil, de brâu mica si este propus sa fie tinut de preferinta cu alte caracidae. Corpul este subtire, fusiform si usor comprimat lateral. Botul este concis cu gura mica asezata oblic. Inotatoarea anala este alungita cu marginea usor scobita. Inotatoarea dorsala are baza scurta. In spatele dorsalei se afla inotatoarea adipoasa, insa este putin dezvoltata. Baza inotatoarei codale este lipsita de solzi. Partea dorsala este verde oliv deschis. Pe laturile corpului se distinge o linie orizontala albastru-verzui fosforescenta care se intinde de la componentă superioara a irisului pina in zona inotatoarei adipoase. Sub ea, in partea inferioara a trunchiului exista o dunga rosu ciclamen care se prelungeste pe pedunculul codal pina la radacina inotatoarei codale. Ventral colorație este albicioasa sau usor galbuie. Inotatoarele sunt translucide, incolore sau usor cu tente fumurii. Inotatoarele dorsala si anala au întâia radie alb laptos. Din pacate, speranta de viata a acestui peste este de numai 2 ani.

Comportament si intretinere

In mod gresit acestui peste i s-a dus faima de pretentios. In realitate nu este deloc mai pretentios decit alti pesti, ba din potriva. Acest peste este bine sa fie tinut in grupuri de minim 6 exemplare dar se simte mult mai bine cind sut mai multi. Este complect nepasator fata de ceilati colocatari ai bazinului. Acvariul trebuie sa fie bine plantat, cu o apa destul de curata si cu fundul de alură mai inchisa. Zonele umbrite nu trebuie sa lipseasca. Plantele vor fi sadite in asa fel, incit sa permita pestilor care se aduna in cirduri, sa aiba un spatiu suficient de inot. Este de favorit sa se tina in bazin cu pesti de talia sa care sa accepte conditiile de apa si de temperatura. De exemplu Hemigrammus erythrozonus. Apa acvariului nu ar trebui sa depaseasca o duritate de 4 dH cu un pH neutru sau usor acid. Daca avem in vedere reproducerea acestui peste este de preferat sa fie tinut intr-o apa cit mai moale si la o temperatura care sa nu depaseasca 22-23 grade C. Apa va fi filtrata prin turba iar debitul de filtrare va fi minim volumul acvariului pe ora.

Reproducerea

Este un peste dificil de reprodus. Daca va tenteaza reproducerea neonilor, va sfatuiesc sa incercati mai intii reproducerea pestilor Hemigrammus erythrozonus (neon roz) care este mult mai usoara. In caz de reusita puteti ataca si reproducerea pestilor “neon tetra”. Principala problema care apare la reproducere este faptul ca genitorii au fost tinuti in apa cu duritate prea mare. In acest caz femelele au ovarele sclerozate si sunt incapabile de depunere. S-a constatat ca tinnuti intr-o apa de 8 dH femelele nu vor mai fi bune de reprodus in proportie de 100%. Deci una din conditiile necesare este procurarea pestilor in faza de puiet si cresterea lor intr-o apa cu duritatea de 4-5 dH cu un pH de 5.5-6 si o temperatura de 22 grade C. Dupa o perioada de aprox. 10 luni (dupa unii autori 6-7 luni) pestii sunt apti pentru reproducere. De regula, o pereche imatura, va depune putine icre, 20-30, dar obisnuindu-i cu un ciclu regulat, la 30 de zile, se vor obtine intre 100 si 200 de icre. O alta problema este hranirea genitorilor, care trebuie sa se faca cu hrana vie: tubifex spalat si sterilizat, cladocere, copepode, etc., cu cel putin o luna inaite de a se incepe depunerea.

- amenajarea unui bazin pentru reproducere: un bazin de cca. 10 litri cu o inaltime a coloanei de apa de 12-15 cm este suficient. Plasa de fund, realizata pe un cadru de sticla lipit, la o inaltime de cca. 2 cm de fundul bazinului este indispensabila pentru a feri icrele de voracitatea depunatorilor. Rama respectiva trebuie sa intre cit mai fest in interiorul bazinului de reprodus pentru a nu exista riscul ca pestii sa intre intre rama si peretii de sticla ai basinului si sa nu mai poata iesi.Deasupra plasei vom pune un “ghem” nu prea des din fibre sintetice de tentă verde unde practic se va realiza depunerea. Unii autori recomanda folosirea unor tufe de Vesicularia dubyana ca suport pentru depunerea icrelor si pentru stârnirea depunerii, dar plantele normale sunt mult mai greu de sterilizat. Apa bazinului va avea urmatoarele caracteristici: 1.5-2 dH, pH=5.8-6.5, iar temperatura intre 20 si 22 grade C. Apa va trebui sa aiba o usoara tenta maronie ceea ce se realizeaza printr-o filtrare domoala prin turba si sa fie foarte limpede. Pentru a evita intrarea alevinilor in filtru inveli filtrul intr-o plasa fina de perlon. Bazinul de reproducere se va lumina cu un bec cu incandescenta de putere mica, max. 15W.
Bazinul ca de pildă si toate materialele utilizate vor fi riguros curatate si dezinfectate, aceasta reprezentind una din conditiile de baza pentru succesul depunerii.

- reproducerea: bazinul de care vorbeam mai sus se pregateste cu 7-8 zile inainte de lansarea genitorilor. Perioada optima de depunere este septembrie – martie. Toate fetele bazinului se vor acoperii cu hirtie neagra mai putin fata acvariului pe care o vom acoperii putin mai tirziu. Genitorii se vor lansa in bazin seara si vor fi urmariti in permanenta. In mod normal depunerea trebuie sa se produca in 1-3 zile. Daca nu se produce vom inlocui perechia. In general depunerea are loc seara, iar cind pestii incep sa depuna se intrerupe lumina. Imediat dupa depunere perechea va fi scoasa se va acoperi cu hirtie neagra fata si bucată superioara a acvariului, pentru a se obtine un intuneric aproape total. Bazinul va sta astfel acoperit 5 zile dupa care incepem sa-l dezvelim treptat. Icrele si alevinii sunt extrem sensibili la lumina. Totusi, pentru a ne satisface curiozitatea cu privire la aparitia alevinilor, putem sa luminam cu o mica lanterna si pentru redus timp bazinul, dar nu este recomandat. Eclozarea icrelor are loc dupa 24 de ore iar alte 4 zile alevinii se hranesc exclusiv din sacul vitelin. Incepind cu a 5-a zi se va incepe hranirea. In primele 4 zile se vor hrani cu infuzori pe care trebuie sa-i cultivam din timp. INFUZORII NU SE VOR DISTRIBUI CU APA DE CULTURA. In urmatoarele zile se vor distribui micro si abia incepind cu a 9-a zi naupli de artemia. Tot acum se poate indeparta total hirtia care a acoperit bazinul. Pe toata aceasta perioada hrana va trebui data in portii cumplit de mici iar curatirea bazinului va trebui sa fie riguroasa. Dupa 15 zile se poate administra hrana sub forma de pudra sau alt tip de hrana vie potrivita ca marime. Dupa circa 3 saptamini incep sa se coloreze dar perioada grea trece abia dupa 3 luni cind se incepe adaptarea treptata la trecerea intr-un alt bazin. Adaptarea se va face lent, prin schimburi mici de apa intre bazinul de reproducere si bazinul de crestere, pina la echilibrarea parametrilor apei din cele doua bazine.

Hranirea

Neonii se hranesc din masa apei si in faza adulta nu sunt pretentiosi. Prefera hrana vie, care nu trebuie sa lipseasca, dar maninca cu aceiasi pofta hrana sub forma de fulgi sau granule.

Boala specifica a neonului

Plistoforaza Este impropriu spus “boala neonilor”, pentru ca aceasta parazitoza se intilneste la foarte multi pesti, atit dulcicoli cit si marini. Ca agent parogen, la pestii de acvariu, a fost identificata specia Plistophora hyphessobryconis. Specia Plistophora hyphessobryconis este un microsporid care se localizeaza in fibrele musculare si uneori in tesutul conjunctiv al pestilor. Pestii parazitati prezinta pe suprafata corpului pete alburii sau ulceratii. Mussculatura invadata devine palida si capata un formă sticlos. In parazitari masive pestii se recunosc dupa inotul dezordonat in pozitie verticala si izolare fata de cird. Moartea survine prin epuizarea pestilor. Din pacate boala este fatala si nu se cunoaste nici o metoda eficienta de tratament. Pentru a stopa epidemia pestii se eutanasiaza iar bazinul se dezinfecteaza cu formalina 10%.
Pina in prezent, in genul Paracheirodon, au fost catalogate pe linga Paracheirodon innesi inca doua specii: Paracheirodon axelrodi (Schultz, 1956) [Neon rosu, Cardinal tetra] si Paracheirodon simulans (Géry, 1963) [Green neon tetra].